„Ieșirile lui Ilie Năstase, din postura de căpitan al Echipei Naționale, nu se ridică la etalonul de conduită al tenisului. Ar trebui să își revizuiască comportamentul. Prin reacțiile sale, ar trebui să înțeleagă că afectează nu doar propria imagine, dar și a unui întreg fenomen sportiv și în același timp, afectează și randamentul jucătoarelor, perturbându-le atenția în timpul meciului. Am constatat faptul că sunt opinii care scuză astfel de ieșiri publice, justificând că și românii sunt adesea jigniți, în momentul în care concurează cu alți sportivi, în afara granițelor țării, dar tocmai faptul că ne simțim invalidați și lezați la nivel de identitate, ar trebui să ne determine să nu recurgem la aceleași practici, lipsite de temei„, afirmă Andreas Hniatiuc, psiholog sportiv cu o experiență de peste 20 de ani în fotbalul românesc.
„Atunci când astfel de ieșiri au un caracter recurent, putem vorbi despre un anumit pattern comportamental, adică o astfel de conduită devine o constantă a vieții persoanei în cauză. In cazul de față, nu a fost consecința unui stil personal, ci, mai degrabă, o reacție necontrolată, ca urmare a impulsului cauzat de emoții negative, precum furia sau frustrarea, pe care nu a reușit să le țină sub control”, Andreas Hniatiuc
Judecarea publică de care a avut parte Ilie Năstase se impune nuanțată. Din analiza celor doi psihologi sportivi reiese faptul că, într-o anumită măsură, jucătorul Ilie Năstase a fost cel prins la mijloc într-o postură în care se impune logica lui „political correctness” .
„Pentru căpitanul-jucător Ilie Năstase nu a fost o întrecere între echipa României și echipa Marii Britanii, ci o luptă dusă în logica războiului, de tip >„”
„Dintr-un anumit punct de vedere, l-am regăsit pe bancă pe jucătorul Ilie Năstase, cel care a fost obișnuit să creeze scenarii de joc prin care să își creeze un ușor avantaj. Cred că și-a luat rolul extrem de în serios, s-a implicat foarte mult și automat a intrat în aceeași logică în care funcționa și ca jucător. Într-un fel, ca și căpitan nejucător, el tot joacă. Joacă fără rachetă în mână și atunci apelează și la jocul emoțional și la strategii de deconectare a adversarului de la resursele sale mentale pozitive. Tocmai de aceea, fetele noastre l-au văzut ca pe o parte a echipei și au considerat că le ajută. Pentru căpitanul-jucător Ilie Năstase nu a fost o întrecere între echipa României și echipa Marii Britanii, ci o luptă dusă în logica războiului, de tip >„, explică Ioan Popoviciu.
Mecanismul pare instinctiv.
„Interesul fiecărei echipe este să ofere energia pozitivă necesară pentru victorie și de a diminua energia negativă din jurul echipei. Atacând sau tachinând persoane din echipa adversă nu faci altceva decât să ridici nivelul de intensitate a luptei tuturor celor implicați în luptă (atât a jucătoarelor noastre cât și a adversarelor). In acest foc al declarațiilor, cei mai temperamentali au reacționat cel mai rapid, cu declarații foarte variate: >, >, >, >. Aceste declarații sunt stârnite de un spirit fals de luptă, >, > și nu din adevăratul fairplay competițional, în care cel mai bun sau cel mai pregătit trebuie să câștige. Cred că un sportiv trebuie să lupte cu armele cele mai corecte, să încerce să își scoată adversarul din plusul său mental, fără jigniri însă, fără exagerări așa cum s-a întâmplat ieri„, explicămai departe Ioan Popoviciu. „Ceea ce se transmite jucătoarelor, astfel, este o intensitate emoțională și fizică ridicată cu nevoia imperioasă de a fi mai bune decît adversarele, nu contează cum, cu ce arme. Intrăm în logica unui discurs al războiului, care dă în logica naționalismului”, adaugă acesta.
De ce este taxat Năstase, acum?
Derapajul nu este izolat în sportul mondial, nici măcar în tenis. A oferit exemple și Sorana Cîrstea, și Adrian Cruciat – invocând în studioul DigiSport ceea ce România a pățit în meciul de Cupa Davis cu Ecuador, în deplasare.
„Ilie Năstase a fost și este un campion al acestor scenarii. Ilie Năstase nu are nevoie să fie nici apărat nici criticat. Așa sunt personalitățile mari. Ele se apără singure și totodată se expun singure criticilor. A făcut-o de multe ori în perioada în care era jucător, a fost și atunci sancționat, însă un jucător cu personalitate colorată, căruia îi place să distreze, este mai ușor de iubit de către public și a fost iubit, inclusiv pentru aceste ieșiri. Ieșirea de ieri se datorează personalității, nu caracterului, care include aspecte de moralitate. A încercat să ajute echipe cu armele unui jucător și a fost taxat. A încercat să comute problema în altă parte, printr-o ceartă cu arbitrul, printr-un element aparent extern. Acestea sunt scenarii pe care le creează pentru a scoate adversarul din ritm„, a explicat Ioan Popoviciu.
Desfășurându-și activitatea în principal în fotbal, Andreas Hniatiuc contextualizează. „Chiar dacă astfel de ieșiri au fost ținta dezbaterilor și în cazul altor personalități din lumea sportului, consider că reacțiile verbale și comportamentale din timpul unei astfel de competiții trebuie să se înscrie în limitele decenței și ale sportivității. Este permis să contestăm anumite decizii, să avem o opinie, dar aceasta trebuie să corespundă unor norme de conduită, unanim acceptate. In același timp, trebuie adus în discuție și argumentul acceptării sociale vis-a- vis de specificul unei ramuri sportive. Tenisul este denumit sportul alb, tocmai pentru că este asociat cu eleganța, decența și respectul, astfel încât, sub aspect comportamental, publicul este extrem de exigent. Spre deosebire de susținătorii altor sporturi, precum cei ai fotbalului sau ai boxului, de exemplu, iubitorii tenisului sancționează comportamentele ostile și vulgaritatea. Iar acum, problematica trebuie abordată din perspectiva antrenorului, nu din perspectiva statutului de fost mare sportiv. Cu sportivi,i publicul este mai tolerant, pentru că aceștia pot ceda sub presiunea unui eveniment, în timp ce antrenorii sau conducătorii trebuie să se erijeze în adevărate modele pentru sportivi, educându-i și îndrumându-i pe aceștia din urmă, într-o direcție corespunzătorare. Astfel de ieșiri, denotă o conduită care se supune greu controlului, o personalitate impulsivă, greu de stăpânit în momentele de tensiune emoțională, care escaladează regulile și normele de comportament„, explică Hniatiuc.
„Reacția la nivel mediatic pe care a avut-o Federația este una firească, în contextul de față, dar în același timp, în spatele acestei reacții, ar trebui să stea anumite decizii, prin care să fie sancționate comportamentele indecente, care atentează la imaginea unei federații sau a reprezentanților sportului românesc. Nu ar trebui ca sportul romănesc să fie asociat cu astfel de comportamente, ca urmare a unor generalizări superficiale. In același timp, așa cum le cerem sportivilor să se adapteze unui context, pentru a deveni performanți, tot așa ar trebui să procedeze și reprezentanții entităților sportive, să adopte anumite norme de conduită și să dea dovadă de decență și profesionalism. Tinerii din ziua de azi au nevoie de modele, care să îi pregatească pentru viață și să îii educe frumos, în spiritul valorilor sportului”, Andreas Hniatiuc
Reacția britanicei Konta a fost autentică
În ceea ce privește reacția jucătoarei numărul unu a Marii Britanii, Ioan Popoviciu consideră că nu se poate vorbi despre un alt scenariu, ca în cazul lui Năstase. „Consider că reacția ei a fost naturală, o reacție emotivă, chiar s-a văzut o victimă, s-a instalat o senzație de dominare, de neputință. Iar izbucnirea în lacrimi și refugierea la vestiar au fost modalitatea ei de a protesta și de a se liniști„
„Comportamentele negative se propagă mult mai rapid în rândul maselor și pe masură ce toleranța crește, acestea devin mai dificil de controlat. Și tocmai de aceea, ar trebui să știm să ne bucurăm de frumusețea sportului”, Andreas Hniatiuc
de Cezara Paraschiv
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER